CARACTERIZAREA LUI  MIRCEA CEL BATRAN    

                                                          SCEISOAREA III

                                                                                    de MIHAI EMINESCU

           

            Ideea poetica a  "scrisorilor" intituland ample desfasurari de critica socia- la , morala a preluat-o inca din antichitate prin intermediul roman- tismului german de care a fost profund influentat . La poetul roman cele cinci poe- zii numite "scrisori" si nuimerotate simplu au temeie diferite , cum ar fi conventionalismul iubirii intinata de interese materiale sau ab- senta idealului intr-o viata traita haotic , la intamplare.

             In "Scrisoarea III" tema patriotismului este prezentata prin folosirea antitezei ,depanandu-se evolutia acestei natiuni de-a lungul timpului. In vre- muri stravechi cand hoardele otomane erau nomade cautand obsesiv locuri de pasune patriotismul se confunda cu nevoia de agresiune pentru glorie militara. Prin contrast, de partea celor asediati se infiripa nevoia de rezistenta pentru pastrarea fiintei nationale , definid adevaratul patriotism ,somplu si hotarat. Re- prezentativ pentru aceasta atitudine ii apare lui M. Eminescu , domnitorul Mircea cel Batran care a reusit ca in timpul pasnicei sale domnii sa impiedice suprimarea tarii de catre turci.

            Mircea cel Batran este un personaj simbolic , o intrupare a celor mai alese insusiri ale poporului roman , incepand cu iubirea de tara si de neam , omenia , curajul, luciditatea.

            Personajul este infatisat inainte si in timpul luptei romanilor impotriva otomanilor la Rovine.

            Mircea este prezentat de autor ca find "un batran atat de simplu dupa vorba dupa port", neiind atat de scump imbracat ca "marele imparat" Baiazid, deci domnitorul roman era modest si cumpatat.

            In ciuda respectului acordat de Mircea, Baiazid il dispretuieste pe acesta adresandu-i-se prin cuvinte injositoare cum ar fi: "mosneag", "batrane", "ciot".

            "O, tu nici visezi batrane cati in cale mi s-au pus,"

            "Si purtat de biruinta sa ma impiedic de un mosneag?"

            Din dialogul cu Baiazid se reliefeaza vorbirea batraneasca, bine cumpa- nita si plina de intelepciune a lui Mircea:

            "Orice gand ai imparate si oricum vei fi sosit,

            Cat suntem inca pe pace eu iti zic:Bine-ai venit!"

            Mircea cel Batran se adreseaza sultanului cu buna-cuvinta dupa strave- chea lege a ospitalitatii romanesti, dar cu prudenta diplomatica doind sa acorde sanse unei rezolvari pasnice:

            "Cat suntem inca pe pace eu iti spun :"Bine-ai venit!"

            Deasemeni respinge ferm, dar politicos sultanului cerinta de a-i inchina tara:

            "Despre partea inchinarii insa doamne sa ne ierti ,

            Dar acum vei vrea cu oaste si razboi ca sa ne certi

            Ori vei vrea sa faci intoarsa pe acuma a ta cale

            Sa ne dai un semn si noua de mila mariei tale..."

            Marele domnitor ar vrea sa evite varsarea de sange, dar nu da inapoi in fata luptei, ci il lasa pe sultan sa aleaga:

            "De-o fi una, de-o fi alta ...ce e scris si pentru noi,

            Bucurosi le-om duce toate de e pace, de-i razboi."

            El pune in evidenta contrastul dintre cavalerii Apusului, insetati de glorie, si romanii ce-si apara pamantul evocand totodata stransa comuniune a omului cu natura si tara lui:

            "Laurii voiau sa-i smulga depe fruntea ta de fier

            A credintii biruinta cata orice cavaler

            Eu imi apar saracia si nevoile si neamul

            Si de aceea tot ce misca in tara asta raul, ramul

            Mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este [...]"

            El opune setei de cucerire a sultanului iubirea de mosie:

            "N-avem osti ,dara iubirea de mosie e un zid

            Care nu se infioara de a ta faima, Baiazid."

            In timpul luptei este caracterizat indirect ca find un comandant de osti viteazsi intelept, care ofera exemplu personal pentru stmularea curajului celorlalti

            Poetul are o atitudine de admiratie si mandrie fata de domnitorul poporului sau, Mircea find un personaj invaluit intr-o aura legendara, amintind de folclolrul nostru.

            Mihai Eminescu caracterizeaza in antiteza pe Mircea si Baiazid, primul find modest si credincis, iar celalalt trufas si arogant.

            Mircea este o intruchipare a domnitorului patriot ce-si slujeste tara prin vorba si fapta carmuind cu demnitate pentru pastrarea independentei si autonomiei de drept a romanilor pe aceste meleaguri. De aceea, in confruntarea diplomatica pe care o are la inceput cu Baiazid Fulgerul este prevenitor, amintind fara emflaza de soarta altori agresori care au cerut "pamant si apa" de la noi ajungand in cele din urma tot "o apa si un pamant".

            Desi nu dispunea de o armata constituita permanent, domnitorul miza pe profunda sa comuniune cu tara si conta pe dragostea de libertate a compatrioti- lor sai.De aceea Mircea plaseaza rezistenta conationalilor ai in fata navalirilor

otomane deasupra victoriilor crucitilor care voiau sa triumfe idealul crestin angajandu-se ca mercenari in sustinera lui,deci erau insufletiti tot de ambitii           

trufase:

            "Laurii voiau sa-i smulga de pe fruntea ta de fier[...]"

            In ultima parte a poeziei ca intr-un epilog dramatic,Mihai Emknescu prezinta degradarea notiunii de patriotism in perioada contemporana a poetului intr-o desart mascarada patriotarda care poate constitui un memento al tuturor timpurilor.