Moto:

“La incput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ceea ce a fost facut n-a fost facut fara El.” (Evanghelia dupa Ioan, Cap. I “Miracolul Cuvantului” - I.1.3)

Miracolul suprem - CUVANTUL

Cuvantul, unitate de baza a vocabularului, este un mijloc de comunicare interumana, alcatuit din unul sau mai multe sunete prin care se exprima o idee, un gand, un sentiment, o actiune etc.

Pentru ca este o fiinta sociala, omul, de la aparitia sa, a trait in comunitati, membrii acestora intelegandu-se intre ei, mai intai prin semne si sunete nearticulate, iar mai tarziu prin vorbire, care consta in capacitatea de a comunica prin cuvinte.

Pe masura dezvoltarii societatii umane (cresterea numerica a populatiei si raspandirea ei pe teritorii intinse),  comunicarea nu s-a mai putut realiza exclusiv prin viu grai..

Asa se explica inventarea scrierii, mai intai a celei sumeriene (cuneiforme - aprox. 3300 î. Hr.), apoi a celei pictogarfice (hieroglifice - Egiptul Antic) si mai tarziu a celor bazate pe litere (deci pe alfabet, grecesc si latin), acesta din urma fiind cel mai raspandit in lumea occidentala.   

Preocuparile omului se limitau la inceput doar la aspectele materiale ale vietii. Cu timpul si-au facut loc si preocuparile spirituale, exprimate prin picturi rupestre si obiecte din lut reprezentand animale, zeitati, oameni etc. Aparitia cuvantului a avut ca urmare amplificarea posibilitatilor de redare ale sentimentelor, a ideilor si de inregistrare a evenimentelor.

Intocmai ca in cazul notelor muzicale pentru compozitori, sau a culorilor pentru graficieni, cuvintele ofera posibilitatea de a comunica idei din cele mai complexe, incat pe buna dreptate sunt considerate un miracol.

In acest sens, poetul T.A. in “Scrisoare cu tibisirul” afirma: “E miraculos cuvantul pentru ca la fiecare obiect din natura si din inchipuire corespunde un cuvant. Vocabularul e harta prescurtata si esentiala a naturii si omul poate crea din cunvinte toata natura din nou… Mestesugul cuvantului a cernut si cerne, fara ragaz, lumea si sufletul ei  - si a dat nastere literaturii…”.

Din pacate, in istoria omenirii cuvantul nu a fost folosit numai pentru informare corecta si propagare a ideilor generoase. S-au inregistrat si multe cazuri in care cuvantul a fost folosit pentru intoxicarea oamenilor cu idei obscurantiste sau pentru siluirea constiintei lor cu diferite ideologii, manifestari dezavuate de omenire. 

In schimb, a incurajat prin premii internationale folsirea cuvantului in scopuri nobile, cum ar fi literatura si informarea.